Banatica. Parcurs istoriografic

english version

 

Momentul genezei revistei Banatica se plaseaza în anul 1971. A fost o perioada de deschidere pentru cercetarea stiintifica muzeala, pentru ca în aceeasi vreme au aparut reviste la muzeele din Timisoara, Oradea si la altele. Se relua astfel în România o mai veche traditie si, pe de-alta parte, cercetarea stiintifica în muzeele românesti îmbraca o forma institutionalizata, promovata prin intermediul anuarelor editate. Revista Banatica, din anul 1971, de-a lungul întregii perioade comuniste si pâna la momentul actual, si-a pastrat formatul si numele, cu o aparitie regulata si permanenta de-a lungul celor patru decenii, ceea ce confera publicatiei respectabilitate.

În absenta unui centru universitar si academic la Timisoara al cercetarii istorice, apropierea fireasca a muzeului din Resita s-a facut catre scoala istorica clujeana. Astfel, cel dintâi numar al Banaticii aparea în anul 1971 sub înaltul patronaj stiintific al istoricului si profesorului Constantin Daicoviciu. El a publicat în deschiderea revistei un articol program ce încerca sa defineasca prioritatile în cercetarea arheologica a Banatului si caile de urmat în aceasta privinta (Banatica, I, 1971, p. 11-15). Alaturi de reputatul învatat clujean, cu origini în Cavaranul din Banat, se regaseau mai tinerii istorici Costin Fenesan si Volker Wollmann de la institutul de Istorie si Arheologie din Cluj. Cooptarea în consiliul stiintific al Banaticii, începând cu al doilea numar editat în anul 1973, a marelui istoric al antichitatii romane I. I. Rusu a conferit de la bun început un statut stiintific social si vizibilitate în peisajul publicisticii istorice din România. Secretariatul de redactie, asigurat pâna în anul 1980 de Volker Wollmann, a mentinut Banatica în standardele de performanta stiintifica. Comitetul editorial al revistei a fost format din Ilie Uzum, Ioan Popa, Vasile M. Zaberca, Marian Guma si Gh. Lazarovici pâna în anul 1989. Activitatea editoriala a muzeului si, implicit, a revistei Banatica, aflata într-un con de umbra în ultimii ani ai deceniului al noualea al secolului trecut, a cunoscut un reviriment imediat dupa anul 1990. S-a asigurat o continuitate de nume, de format si de reflectare a problemelor istoriografice ale provinciei banatene, într-o perioada marcata de profunde si radicale schimbari, vizibile la celelalte reviste istorice din provincie. Deschiderea catre cercetarea istorica nationala si europeana au fost evidente în forma si fondul revistei. Cooptarea în Consiliul stiintific al Banaticii a unor reputati învatati istorici de la Cluj, Iasi, Novi Sad si Graz marcheaza în planul formal tendinta politicii editoriale a revistei de ancorare în structurile istorice specifice zonei central si sud-est europene. Tematica revistei Banatica din anii 1991 si 1993 ilustreaza poate cel mai bine aceasta deschidere europeana, pentru ca atunci s-au publicat lucrarile unor conferinte stiintifice internationale consacrate civilizatiei neolitice a culturii Vinta si, respectiv, a conferintei pe tema relatiilor traco-illiro-heladice. Revista Banatica, din aceasta perspectiva a tendintei de integrare în cercetarea istorica europeana imediat